A cantat cu o voce divina

“Nu imi place vocea mea si nu mi-a placut de la bun inceput”

Primul pas este sa treci peste fobia mult prea comuna fata de vocea ta si cat de mult aceasta iti displace cand incepi sa canti. Foarte des urmaresc cantareti care isi imping vocile spre ceva ce lor li se pare ca suna mai “bine,” din cauza ca nu le place ce aud de la bun inceput.

O abordare mai buna este sa identifici ce elemente nu iti plac si apoi sa iti dai seama ce poti schimba sau imbunatati ca tehnica, pentru a ajunge la sunetul dorit.
De exemplu, daca vrei mai multa putere, te vei concentra pe controlul respiratiei si pe sprijin diafragmal. Daca vrei mai multa luminozitate, vei incerca sa modifici usor forma vocalelor.

Mult prea des ne etichetam vocile ca fiind “groaznice,” in loc sa le vedem caracteristicile frumoase care ne vin natural si sa incercam sa lucram la cele care au nevoie de o “slefuire.”
“Nu stiu de unde sa incep”

Ultima batalie poate fi sentimentul de copleseala cand ai o gramada de optiuni din care poti alege. Vocea ta este destul de incredibila si poate forma game bogate de sunete si culori; asa ca de unde stii care este vocea ta autentica?

Pai, toate sunt.

Accepta-ti versatilitatea ca artist. Joaca-te. Experimenteaza. Vei gasi in cele din urma ceva ce vei folosi cu placere, mai mult decat pe restul, sau poate o combinatie pe care o adori.

A explora o varietate de stiluri poate fi o modalitate foarte buna de a incerca diferite tonuri de culoare.

Asa ca inregistreaza-te data viitoare cand mergi la cursul de canto pentru adulti, si asculta-te. La modul constructiv.

Asculta fiecare fraza din piesa cu care lucrezi si analizeaza ce parti iti plac mai mult si de ce. Limiteaza-te la a folosi adjective pentru a descrie ce suna mai bine si formuleaza-ti un plan pentru a le folosi mai consistent.

Cald, bogat, intunecat, luminos, puternic si usor sunt doar cateva idei cu care poti incepe.

“Vreau sa cant ca X”

O alta provocare cu care ne confruntam este imitatia. Multi dintre noi considera ca versiunea inregistrata a unui cantec este “versiunea corecta,” cu “tonalitatea corecta” si singura modalitate in care piesa ar trebui cantata.

Tindem sa ne controlam vocile in asa fel incat sa se incadreze intr-un tipar atat de specific, incat de multe ori nu se potriveste cu vocea noastra si este un pas dincolo de unde suntem in procesul nostru de invatare. Acest lucru poate duce la frustrare si epuizare.

Nu ma intelege gresit – imitarea altor cantareti nu este deloc un lucru rau. Am avut cursanti care au invatat o gramada despre vocile lor si ce pot ele sa faca, replicand sunetele pe care le-au auzit la altii.

Dar tine minte – imitatia este o unealta pe care ar trebui sa o folosim pentru a experimenta, in special cand invetam sa cantam la cursurile de canto pentru adulti. Dar nu pentru a clasifica un sunet ca fiind “corect” si toate celelalte ca fiind “gresite.”

Daca te surprinzi imitand foarte des, o sa descoperi ca ascultand foarte multe piese cover a piesei pe care o exersezi poate fi folositor.

Mie, la randul meu, mi-a dat ocazia sa exersez o variatate de tonuri si sa fac asocieri noi. Altfel, incearca sa canti fara muzica – o versiune acappella (fara partea instrumentala), si concentreaza-te sa canti cu usurinta, cum iti vine mai natural.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata