CASATORIT SAU SINGUR, TREBUIE SA CITESTI ASTA! TE VA SOCA

Nu conteaza daca esti singur sau casatorit, trebuie sa citesti asta

Cand am ajuns acasa, sotia mea mi-a servit cina, i-am apucat mana si am spus “trebuie sa iti spun ceva”. Ea sa asezat si a mancat in liniste. Am privit si am vazut durerea din ochii ei. Dintr-o data, nu am stiut cum sa imi deschid gura, dar a trebuit sa ii spun la ce ma gandeam “Vreau divort”. Nu parea sa fie suparata la auzul acestor cuvinte, si ma intrebat incet, de ce? Nu esti un om?

In acea noapte am vorbit, si ea a plans. A vrut sa stie ce se intampla cu mine.

Era ceva cu casnicia noastra, dar nu puteam raspunde cu exactitate. Problema era ca imi pierduse inima, iar eu aveam o alta femeie pe nume Joan. Nu imi mai iubeam sotia, dar imi era mila de ea. Cu un sentiment mare de vinovatie am scris acordul de divort, prin care ea primea casa, masina si 30% din afacerile noastre. Sa uitat la acord si l-a aruncat. Ea petrecuse 10 ani din viata cu mine si acum eram ca doi straini. Imi era mila de ea pentru tot timpul si energia pierduta, dar nimic nu se mai putea schimba. O iubeam pe Joan. Dintr-o data, a inceput sa tipe. Ideea de divort era acum si mai clara pentru mine.

Ziua urmatoare cand am venit acasa am gasit-o scriind la masa. Nu am mancat cina si am mers direct la culcare. Eram prea obosit deoarece petrecusem ziua cu Joan. Cand m-am trezit, sotia mea inca scria la masa. Nu am bagat de seama, asa ca m-am intors si am continuat sa dorm. In dimineata urmatoare, sotia mea mi-a prezentat conditiile divortului: Nu voia nimic de la mine, dar avea nevoie de un preaviz de o luna inainte de divort.

Mi-a cerut o luna, trebuia sa traim ca si cum nimic nu s-a intamplat. Motivul ei era simplu, fiul nostru avea o luna intreaga de teste si examene si nu voia ca divortul nostru sa il afecteze. AM fost de acord, dar avea inca o cerinta: sa fiu de acord sa o duc in camera noastra exact ca in ziua in care ne-am casatorit. Am crezut ca a innebunit, dar am acceptat.

Eu si sotia mea nu am avut contact fizic de cand mi-am exprimat intentia de divort, asa ca atunci cand am luat-o in brate in prima zi, amandoi ne-am simtit rau. Fiul nostru mergea in spate batand din palme si strigand: Tata o poarta pe mama in brate! Cuvintele lui imi provocau multa durere.

Am mers 10 metrii cu sotia mea in brate. Si-a inchis ochii si a spus in soapta: nu ii spune fiului nostru despre divort. Apoi, am mers la lucru. A doua zi, am fost amandoi mai relaxati. Ea sa aplecat pe pieptul meu, puteam sa ii simt parfumul bluzei. Atunci am realizat ca nu m-am uitat la ea cu atentie. Mi-am dat seama ca nu mai era asa tanara, avea niste riduri, fire de par gri, care ne deteriorau notabil casnicia. Pentru un moment m-am intrebat: ce am facut?

A patra zi, incepeam sa simt cum afectiunea dintre noi incepe sa revina. Aceasta femeie care mi-a dat 10 ani din viata ei. In a 6-a si a 7-a zi am continuat. Nu am spus nimic despre Joan.

Fiecare zi parea tot mai usor sa o car, la sfarsitul lunii chiar alergam. Am crezut ca deveneam mai obisnuit cu greutatea ei. Intr-o dimineata, isi cauta cu ce sa se imbrace. A incercat multe rochii, dar toate ii erau rpea mari. Abea atunci am realizat ca era foarte subtire, si acesta era motivul pentru care nu am simtit greutatea ca pe o povara. Dintr-o data am realizat ca am provocat multa durere si amaraciune.

Fara sa imi dau seama, mi-a atins parul. Fiul nostru a intrat in camera si a spus, tata, e timpul sa o duci pe mama la usa! Pentru fiul meu, sa isi vada tatal cum o duce pe mama sa la usa, a devenit o parte esentiala a vietii. Sotia mea l-a imbratisat, iar eu mi-am acoperit fata. Imi era frica ca ma razgandisem cu privire la divort. Iar ducandu-mi sotia la usa in brate, ma simteam ca in prima zi de casatorie.

Mi-a mangaiat gatul usor si natural. Am tinut-o bine, exact ca in noaptea nuntii. Am imbratisat-o si nu m-am miscat, dar era asa slaba ca ma facea trist. In ultima zi, doar am imbratisat-o, si nu mai voiam sa ma misc, i-am spus ca am reazlizat ca nu mai aveam intimitate.

Am mers la Joan si i-am spus in fata ca eu si sotia mea ne iubeam, si ca de fapt tot ce faceam era o rutina plictisitoare si asta era problema. Joan a inceput sa bolboroseasca ceva, mi-a dat o palma peste fata si mi-a inchis usa in nas.

Am alergat la masina si am mers la cea mai apropiata florarie, sa cumpar un buchet mare de trandafiri. Florareasa m-a intrebat ce sa scrie pe felcitare iar eu am spus: “Te voi purta in brate in fiecare dimineata, pana ce moartea ne va desparti”. Am ajuns acasa cu florile in mana si cu un zambet urias pe fata. Am deschis usa si atunci am vazut.. mi-am gasit sotia moarta.

Sotia mea se zbatea cu cancerul, iar eu eram asa de ocupat cu Joan, ca nici nu am realizat. Ea stia ca era pe moarte si de aceea a cerut o luna de preaviz inainte de divort. Ca fiul nostru sa nu aiba amintirea urata despre divort. Cel putin in ochii fiului, memoria tatalui este una de sot iubitor care si-a iubit sotia. Aceste detalii mici conteaza intr-o relatie. Nu casa, masina sau banii din banca. Toate aceste lucruri creeaza un mediu care credeti ca va va duce la fericire.. dar nu e asa. Incercati sa va tineti casnicia fericita, distribuiti aceasta poveste pe peretele vostru, ati putea salva casnicia cuiva!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata