Cercetările demonstrează că tații au o influență mai importantă asupra fetelor decât mamele
Cercetările curente arată că tații au un rol major în dezvoltarea emoțională a fiicelor lor, iar abandonul afectează considerabil copilul.
Rolul tatei în maturizarea emoțională a fiicei
În revista “Psihologia familiei” a fost publicat un articol în care scrie că fetele care au avut o relație bună cu tatăl lor sunt predispuse mai puțin să sufere de depresie și nervozitate. De asemenea, ele sunt mai rezistente la stres. Aceste fete, atât în copilărie, cât și la maturitate, se simt mai liber să comunice despre sentimentele și trăirile lor.
Tata are o contribuție masivă în formarea valorilor, principiilor morale și aprecierii de sine a copilului. Dacă tata cu fiica vor fi într-o relație avantajoasă, ea va fi încrezătoare în propriile puteri și va fi mai independentă.
Rolul tatei în viața cotidiană a fiicei: aspectul material
Pe lângă suportul emoțional, tații își întrețin financiar fiicele. Cercetările au dovedit că fiicele educate într-o familie în care a fost prezent tata niciodată nu au fost nevoite să economisească pe mâncare și aveau o stare fizică mult mai bună decât copii în familiile crescuți doar de mama.
Exemplul unei vieți asigurate financiar motivează fiicele să persevereze în carieră ca ele să nu fie nevoite să cunoască neajunsuri economice.
Implicarea precoce
Cu cât mai devreme tata se implică în educația fiicei, cu atât mai strânse devin relațiile de afecțiune între ei. Numai cu 75 de ani în urmă tații nici nu puteau concepe ideea că pot să asiste la nașterea copilului.
Acum bărbații schimbă scutecele și le gătesc copiilor. Își leagănă fiicele înainte de somn, astfel creând o legătură unică tată-copil.
Influența mass-mediei
Există unele obstacole încă în fața creării unei relații solide între tată și fiică. Să luăm ca punct de reper serialele care au apărut în ultimii 20 de ani. Acolo în continuare tata apare ca un personaj neîndemânatic, care cu desăvârșire nu înțelege o femeie.
Un astfel de comportament este unul stereotipic și nu trebuie să devină o dogmă pentru modul de a fi al unui tată.
