Viaţa lui Adam şi Eva
În primul rând, Geneza 1-2 îi prezintă ca persoane reale şi chiar relatează evenimentele importante din viaţa lor. În al doilea rând, ei au avut literalmente copii care au avut copii la rândul lor (Geneza 4-5). În al treilea rând, expresia „aceasta este istoria”, pe care a folosit-o Moise pentru a relata istoria de mai târziu în Geneza (ex. Geneza 6:9; 10:1; 11:10, 27; 25:12, 19), apare în relatarea creaţiei (2:4) şi cuprivire la Adam, Eva şi urmaşii lor.
În al patrulea rând, cronologiile ulterioare din Vechiul Testament îl aşează pe Adam în capul listei (Geneza 5:1; 1 Cronici 1:1). În al cincilea rând, Noul Testament îl aşează pe Adam la începutul genealogiei propriu-zise a lui Iisus (Luca 2:38). În al şaselea rând, Iisus a vorbit despre Adam şi Eva ca „primul bărbat şi prima femeie”, făcând din unirea lor fizică fundamentul căsătoriei (Matei 19:4).
Povestea lui Adam şi Eva
În al şaptelea rând, cartea Romani declară că moartea a venit în lume printr-un singur „om” – Adam (Romani 5:12). În al optulea rând, faptul că Adam („primul Adam”) a fost comparat cu Cristos („ultimul Adam”) în 1 Corinteni 15:45 arată că Adam a fost înţeles literalmente ca un personaj istoric.
În al nouălea rând, afirmaţia lui Pavel că „mai întâi a fost creat Adam şi apoi Eva” (1 Timotei 2:13-14) arată că el vorbeşte despre două persoane reale. În al zecelea rând, în mod logic trebuie să fi existat o primă pereche de fiinţe umane, bărbat şi femeie, altfel rasa umană nu s-ar fi putut înmulţi. Biblia numeşte acest cuplu „Adam şi Eva” şi nu avem niciun motiv să ne îndoim de existenţa lor.
Relatarea din Geneza contrazice macro-evoluţia. Geneza vorbeşte despre faptul că Adam a fost creat din pământ şi nu că a evoluat din alte animale (Geneza 2:7). De asemenea, vorbeşte despre o creaţie imediată şi directă, care a luat fiinţă la porunca lui Dumnezeu şi nu a rezultat în urma unui lung proces natural (conf. Geneza 1:1, 3, 6, 9, 21, 27). Dumnezeu a creat-o pe Eva din Adam. Ea nu a evoluat separat. Adam a fost o fiinţă inteligentă, care a putut vorbi o limbă, a putut studia şi a putut da nume animalelor. El a fost implicat în activităţi care să susţină viaţa. Adam nu a fost o semi-maimuţă ignorantă.
