Un ardelean, Ion, care voia sa plece in Germania il intreaba pe un vecin de-al lui ce sa faca deoarece nu stie limba germana.
– Nu-i bai. Limba germana-i ca la noi, doar ca tre’ sa vorbesti mai rar. Zis si facut. Ajunge Ion la Hamburg, intra intr-un bar si spune:
– Bu-na zi-ua!
– Bu-na – raspunde barmanul la fel de rar.
– Da-ti-mi si mi-e o be-re.
– Po-f-tim be-rea.
Dupa primele inghitituri Ion spune:
– Eu su-nt de la Tu-r-da. Tu de un-de es-ti?
– To-t di-n
Tu-r-da.
– Na…. pai atunci de ce vorbim nemteste?
Intr-o noapte, Ion si Maria, proaspat casatoriti, stateau de vorba:
– Ma, Ioane, spune drept, pe cine ai mai avut inaintea mea?
– Pe Florica.
– Numai pe ea?
– Pe Veta, Maricica, Rozi… bla bla bla.
– Sa stii ca sunt geloasa.
– Lasa, mai bine ai fi multumita ca te-ai calificat in finala.
**
Soția își întreabă soțul, care pleacă Ia mare fără ea:
– De ce nu ți-ai pus verigheta?
– Verighetă, pe căldura asta?
**
Cică Ion vine acasă și o găsește pe Maria dezbrăcată.
– Ce ai fată de stai dezbrăcată?
– Păi nu am haine!
Merge Ion la dulap, îl deschide și zice:
– Uite fată ai: fuste, rochii, salut Vasile! și bluze!
**
Ion si Maria ies de la medic.
– Tu, Marie, zise Ion uitandu-se la medicamentele prescrise, bumbii astia i-oi be, da’ cu dopurile astea ce-om face?
– Ma duc sa-l mai intreb o data pe domnu’ doftor.
– Nu te duce ca s-a supara. Maria se duce si iese repede.
– O zas sa ti le bagi in fund!
– Vezi, t-am zas ca s-a supara…
