Cum se distrau tinerii în vremea lui Ceaușescu: viniluri, telefon cu disc, două ore de programe TV și discotecă până la ora 22

Expoziția multimedia Disco BTT dă timpul înapoi cu 30-40 de ani, aducând la Cluj atmosfera discotecilor din perioada comunistă. Muzica celor de la Modern Talking, Abba sau The Beatles, globul cu oglinzi și instalațiile de lumină sunt menite să îi încânte pe nostalgici și să le ofere tinerilor experiența unei seri de disco ca în anii 70’-80’.

Prima dintre încăperile expoziției amintește de casa bunicilor, conținând piese de mobilier specifice Epocii de Aur: un fotoliu, un dulap cu etajere, încărcate cu bibelouri, fotografii alb-negru înrămate și nelipsitele milieuri. Pe pereți stau atârnate portretele copiilor, iar pe masă șade telefonul cu disc.

Holul expoziției păstrează decorul comunist. Un ceas cu cuc cântă la ore fixe, radioul marca Gloria anunță știrile, iar pe un suport de oglindă, se găsesc o revistă Bravo în limba germană și o veioză. Cele două indicatoare de pe perete sunt singurul ghid al expoziției: “Înapoi” și “Înainte”.

Dacă faci stânga, intri într-o cameră întunecată, în care mai multe televizoare redau programele ce puteau fi vizionate în cele două ore de transmisie: de la discursurile lui Ceaușescu, la genericul emisiunii Teleenciclopedia și până la puținele desene animate care erau difuzate. Pe modelele învechite de televizoare sunt așezate mileuri și clasicele bibelouri “pește de sticlă”.

La dreapta, se intră într-o mică sală de cinema, cu câteva rânduri de scaune și un ecran pe care e proiectat un film despre discoteca Ring din Costinești, unde-l vedem și pe ieșeanul Sorin Lupașcu, care a făcut parte din prima generație de DJ din România. Un adevărat veteran al discotecilor, DJ Lupașcu întreține atmosfera în una din sălile expoziției.

O altă încăpere are pe pereți atestatul de “prezentator de discotecă” obținut de Lupașcu, precum și câteva melodii traduse și postere cu formații populare din anii ’70-’80. De acolo se intră într-o sală, unde sunt expuse mai multe echipamente, de la magnetofoane, casetofoane, la viniluri și casete, înconjurate cu plasă metalică.

Sala One Way Ticket, în care piesa cu același nume a celor de la Eruption cântă pe repeat, reconstituie un mic colț de litoral, cu nisip pe jos, o masă cu mici, sticle de Pepsi și sifon, precum și o umbrelă, genți de plajă și șezlong.

Pentru românii din comunism, concediul la mare era un drept, obligatoriu, anual, asigurat prin sindicat, care le lua oamenilor gândul de la neajunsurile cu care se confruntau zi de zi. Discoteca începea, pe litoral, de la orele 17, când tinerii stăteau la plajă, muzica auzindu-se în difuzoare până în jurul orei 22, iar cu puțină îndulgență din partea autorităților, se putea prelungi până la 23.

Ultima încăpere este un adevărat ring de dans din perioada comunistă, adus în zilele noastre. Globul cu oglinzi, jocurile de lumini cu laser, soba mare din colțul încăperii și muzica neîntreruptă a unor artiști precum Abba sau Modern Talking reconstituie perfect discotecile în care tinerii anilor ‘80 își petreceau serile. În weekend s-a făcut aici discotecă în toată regula, cu DJ-ul Sorin Lupașcu la butoane.

DISCO BTT este o expoziție multimedia dedicată perioadei discotecilor comuniste. Expoziţia este o creaţie artistică originală, inspirată din elementele acelor vremuri, ce îşi propune să poarte vizitatorul prin diverse spaţii neconvenţionale. Expoziţia conţine atât exponate reale din anii ’70 – ’80, precum şi fragmente din atmosfera care le însoţea, folosind mijloace vizuale diverse: muzică, proiecţii video, fotografii, decor, obiecte de recuzită, tipărituri, interviuri.

Nu există ghid, vizită e individuală, nu se formează grupuri de vizitatori, fiecare putând zăbovi oricât în oricare dintre încăperi. Vizita reprezintă o experienţă în primul rând senzorială.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata