Mugur (Garcea) Mihăescu a explicat de ce a dispărut :Vacanța mare»
Grupul umoristic Vacanţa mare a încetat colaborarea cu televiziunile din România de aproximativ 5 ani. De-atunci, sketch-urile lor au apărut numai sub formă de redifuzare.
Mugur Mihăescu, celebrul “Garcea” al grupului, a mers joi seară la Kanal D, unde a explicat de ce trupa a dispărut de pe ecran ş de pe scenă.
“Motivul este simplu: s-a terminat un contract pe care l-am avut, iar de atunci Vacanţa mare n-a mai primit nicio ofertă. Nicio televiziune nu ne-a mai contactat ca să lucrăm.
Eu vreau ca grupul să se reunească, îmi doresc să mai lucrăm, dar ce să facem? Să bat la uşi, la televiziuni, să spun: «Nenea, sunt eu…»”, a povestit “Garcea”.
Inițial grupul a fost un hobby al celor trei. Primele încercări, în anul 1988, în formulă de cinci, nu au avut prea mult succes. După ce doi membri ai trupei au renunțat, grupul Vacanța Mare realiza reprezentații temporare pe litoral, în special în vacanțele de vară. În 1992, la concursul grupurilor de umor neprofesioniste „Burduful de Aur”, organizat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu (unde Vacanța Mare a obținut locul doi [1]), cei trei membri inițiali au fost remarcați de impresarul Nicu Dragosin, care i-a determinat să facă pasul decisiv către profesionism. Primele afișe foloseau ca nume al grupului, replica Noi nu suntem normali.
Grupul susținea anual patru spectacole: două turnee în țară primăvara și toamna și două turnee vara pe litoral (și uneori în București). Cei trei obișnuiau să parodieze cântece, schimbându-le versurile în altele cu referiri la politică și acompaniindu-se la chitară. în acea perioadă, spectacolele au avut unele elemente comune: prima intrare în scenă era însoțită de înregistrarea melodiei Final Countdown a formației Europe, iar finalul spectacolului includea o combinație între o adaptare după Floare de Iris a formației Iris cu o adaptare a melodiei folclorice Țăranul e pe câmp, cântată de cei trei împreună cu publicul. Ultimele cinci minute erau rezervate unei pantomime în timpul căreia se asculta un colaj din melodii bine cunoscute, românești și străine, iar cei trei mimau acțiunile descrise de versuri. Scheciurile aveau adesea o temă comună de la spectacol la spectacol, relativ longevive fiind cele din seria Crapu și Menumorut și Leana și Costel.
