INTERVIU. Ion Ţiriac: „România nu e o ţară coruptă. E doar o percepţie moştenită din generaţie în generaţie”
„România nu e o ţară coruptă. E doar o percepţie moştenită din generaţie în generaţie”, susţine omul de afaceri Ion Ţiriac. El adaugă că dosarele de corupţie de la noi sunt „ridicole şi ne facem de râs în toată lumea, dacă vorbim despre ele”.
Fostul tenismen crede că prioritatea autorităţilor nu ar trebui să fie trimiterea la închisoare a celor care fură de la stat, ci recuperarea prejudiciului. Ion Ţiriac a mai afirmat că ştie din surse sigure că România trebuie să aştepte de trei ori mai mult decât alte state, atunci când solicită finanţare de la Bruxelles. Omul de afaceri are o propunere şi pentru educaţia din România – statul să plătească masterate în străinătate pentru studenţi, care să fie apoi obligaţi să revină în ţară măcar câţiva ani.
Reporter: Sunteţi un om cu bogată experienţă. Aţi dezvoltat foarte multe proiecte. Dacă România ar deveni proiectul dvs, de unde v-aţi apucă de treabă?
Ion Ţiriac: E o întrebare complexă. Trebuie să te întorci în 1 ianuarie 1990. Atunci s-au deschis toate uşile la toate celulele, am ieşit toţi pe stradă liberi. Asta se întâmpla la 6 dimineaţa pe 1 ianuarie 1990.
La 6 seară în aceeaşi zi, 99% din oamenii care au fost liberi s-au întors la uşa aia să ceară paharul cu lapte şi bucată de pâine. Le-au spus: sunteţi liberi, acum trebuie să vă faceţi treaba fiecare. Au spus: nouă ne trebuie ce avem de luat.
De atunci a început un fel de educație. Educația unor tineri în special, că nouă, bătrânilor, nu ne mai trebuie nimic. Și de atunci sunt 20 și ceva de ani în care am învățat multe, dar am învățat și multe rele. Am învățat numai că avem beneficii sau ne trebuie salarii mai mari, dar nu am învățat că și datoria care trebuie dată înapoi societăți, nu statului, că statul e un nimeni care nu are bani, ia bani e la noi și trebuie să ne faciliteze viața nouă ca să producem mai multe venit ca să avem o viață mai bună.
Noi am rămas în urmă cu niște treburi fundamentale, care sunt oarecum scuzabile pentru că regimul nostru comunist a fost ceva mai dur decât al celora dimprejur și pentru această rațiune noi am dărâmat toate instituțiile statului de atunci fără să putem să punem nimic la loc imediat.
Reporter: Credeți că am învățat lecția corupției?
Ion Țiriac: Nu. Noi nu suntem corupți. Societatea noastră e coruptă pentru că așa am învățat-o noi sau străbunicii noștri de la turci de la toată lumea cu bacșișul…
Corupție există în toată lumea din păcate. Că la noi, și la noi e o corupție minoră, vorbim de 2,5 lei. Nu vorbim de Parmalat în SUA sau miliardele care s-au dus și au schimbat economia lumii, că de acolo a venit criza. Noi vorbim despre treburile ridicole în corupție. Prim-ministrul a furat geamuri, unul a furat o damigeană de țuică și niște cârnați. Ne facem de râs în toată lumea.
Reporter: Care sunt cele mai mari provocări ale societății românești? Avem multe lipsuri
Ion Ţiriac: Încă o dată, banii sunt un factor pe care pot să îl aprecizezi numai când nu îi ai. Noi avem bani și avem foarte mulți. Mulți bani ar putea să vină în momentul de față și pe care nu m-aș baza pe banii de la Bruxelles pentru că atunci îmi fur singur căciula. Dacă mă bazez numai pe o pomană, mai mult plătesc la Bruxelles decât asimilez. Noi avem banii ăștia, trebuie să îi folosim mai cu cap și pe toți.
Trebuie să eliminăm aceste complicații care vin odată cu banii care sunt și legile colaterale care vin, aoleu să nu cumva să înșeli că îți tai degetele. Păi până să înșel, lasă-mă să îmi fac treaba. Ai greșit. De ce am greșit? Nu ai plătit taxe 50 de lei. De ce? Că așa este. Pușcăria! Nu. Ia plătește dumneata taxele, aia 50 de lei, mai dă și 10 lei amendă. Data viitoare să nu mai faci.
Pe mine nu mă interesează să bag pe unul la pușcărie, eu cetățean de rând. Îi mai plătesc și ăluia pușcăria. Mă interesează să recuperez acești bani. În toate legile din Europa îi interesează asta. Nu trebuie să îi copiem pe toți, dar să ne aliniem la un status care ne face și respectați și ne face cinste nouă ca să ne acoperim găurile din trecut, începând de la infrastructura, terminând cu organizațîi statale. Suntem o națiune tânără.
Reporter: Credeți că tot haosul acesta legislativ a dus la falia asta dintre stat și mediul privat?
Ion Ţiriac: Noi trăim oarecum sub o teroare mai mare de 5 ori decât securitatea pe vremea ailaltă. Trăim pentru asta și vă dau cuvântul de onoare că un mare politician de la Bruxelles mi-a spus: băi Țiriac, voi ați ajuns într-o situație în care dacă nu faceți nimic nu puteți să greşeşti. De frică ca nu cumva să vă ia cineva, mai bine nu faci nimic, care nu e corect. Refuz să recunosc treburi că DNA, ANI, money, toate treburile astea. Eu am o constituție, am o lege, un minister al justiției care îmi dă peste degete dacă fac ceva, dar nr. 1 care trebuie respectat e acea prezumție de nevinovăție.
Dacă creștem numai din consum, nu prea e creştere. Probabil știe dl Isărescu. Spunând treaba asta nu văd cum am acoperi aceste găuri pentru că la fiecare treabă majoră pe care statul român o are în special cu Bruxelles trebuie să aștept de 3 ori mai mult în timp decât o altă țară. Va spun în cunoştinţă de cauză. Noi, românii, am ajuns acolo și am spus: dl președinte noi suntem corupți, fii atent când îți punem în față proiectul asta, te rog să îl verifici bine. Atunci îl verifică de 4-5 ori mai mult și până să îl verifice de 2 ori s-a terminat treaba demult. Aici am ajuns.
Ne trebuie pe cineva care se duce acolo și se bate din toate punctele de vedere. Nu accept să fiu o țară de rangul 4 în EU. Să punem treburile în față. E adevărat că sunt în Germania, Franța, Italia de rangul 1, sunte celelalte nordice, poate și Polonia care sunt de rangul 2, noi suntem al 4 cu Grecia cu Bulgaria.
Am intrat într-o Uniune Europeană, care în cartea mea de adrese se numește United States of Europe. Mult mai simplă decât SUA, care se complică mult mai mult cu limba, cu religia, cu obiceiuri și cu istorie. SUA nu au problema asta. A început acum 300 de ani dar ăștia au fost 50 de state, toate chit că au legi diferite, dar noi nu suntem o uniune federativă în Europa.
Reporter: Cum se descurcă noua generație?
Ion Ţiriac: Eu am acest talent să mă fac foarte nepopular în special când stau în fața ta sau în altă emisiune de televiziune, o discuție care îmi ajunge într-un alt ziar. Țin minte când Merkel a venit cu refugiații. Da, sigur că da și o să fie de acum încă 100 de ani oameni necăjiţi. Domnule Ţiriac, câți refugiați ar trebui să luăm noi? Și am spus 4 milioane.
Eu mi-aș lua înapoi milionul ăla din Spania, un milion din Italia, 500 de mii din Germania, undeva la 4 milioane și mai bine. Ce facem noi cu românii care..
Aș face o lege marțială prin care toți studențîi care pleacă și care sunt mai acătării, statul român …Eu când am fost acum 20 de ani la LA m-am dus să îmi văd fiul și am intrat în China Town. Când am intrat am întrebat ce e aici. Păi Ţiriac, cum îmi spune el, sunt vreo 20.000 de chinezi și vreo 4-5-6 mii ca noi, care fac masterate.
De unde plătesc ăștia, mă? Statul chinez plătește. Are contracte cu ei. Le plătește masteratul și au obligația să se întoarcă 5 ani în China. Dacă s-a întors 5 ani rămâne acolo. Nu ai cum să faci ceva în România de tipul ăsta pentru că nu avem lege.
Cum te ajută Bruxelles? Vrea, dar trebuie și tu nu să sări o lege, pentru că nu ai cum, dar nu îmi impune mie să mai pierd încă un Mercedes cum l-am pierdut acum 20 de ani când dl președinte – nea Ioane, nea Ioane, de ce am pierdut Mercedesul, din cauza lui Tăriceanu asta? Nu, domnul Băsescu, l-am pierdut pentru că suntem proști și pentru că nu avem infrastructură.
Noi nu am putut să găsim 600 de hectare să i le facem cadou lui Mercedes să își facă fabricile acolo. I-au găsit în 24 de ore. Eu, Ţiriac, le făceam cadou 1600 sau câte vrei. Mă duceam la orice primar, îi găsești. Câte taxe lua primarul Ăsta.
Bruxelles vrea să te ajute, însă noi nu ne ajutăm singuri.
Actualul guvern o să facă 2000 de grădinițe. Eu am spus dați-mi și mie 500 din ele. Eu le fac fundație olimpică sau sportive. Și atunci le fac cu fundația Ţiriac sportive. Dar cu o singură condiție, să le fac cum vreau eu. Vreau ca aceste grădinițe să fie normale, copilul să stea o oră în clasă și două afară.
Tăbliță asta (tabletă) mi-a nenorocit generația care vine acum aproape din toate punctele de vedere. Asta e din nou o treabă socială pe care aș face-o. Unde vezi în România pe cineva să îți dea voie să faci 500 de grădinițe diferite față de ce este acum. Și atunci dacă nimeni nu are curaj să facă asta sau să vorbească despre ele..
Eu în 2000 aveam 40 de antrenori care antrenau 40 de națiuni,. Nu caut un antrenor pe la club, Nadia are 3 mii de copii în săptămâna în care își face trofeul Nadia în statele din SUA, iar noi avem 200 de copii legitimaţi.
Sunt bani. În special acuma, primarii au 5% din venitul lor care trebuie să investească pentru sport. Poate să investească și trebuie să se uite la costuri, Un patinoar pe care l-am făcut acolo atât costă. Patinoarul ăla de hochei are 500 de locuri pt că nu ne trebuie mai multe. Numai părinții copiilor care vin acolo.
În sistemul comunist erau două lucruri senzațional de bune, școală. Trebuie la școală să îți termini școală ca lumea, pe mine m-a dată afară că nu am fost băiat cuminte. Nr 2 tineretul făcea sport gratis. S-a schimbat treaba, zgura costă, dar totuși există și posibilități ca să ai școli de tenis private libere pentru toată lumea.
Reporter: Despre Simona Halep…
Ion Ţiriac: Simona Halep e un talent pe care nu îl cumperi la.. A ieșit dintr-o familie care s-a sacrificat. E în momentul de față cel mai reprezentantiv român în lumea asta sportivă, politică sau socială. E bună, rea sau medie, depinde numai de ea. Nu a cumpărat nr 1 la supermarket
Nu pot să îmi dau prea mult cu părerea pentru că nu prea mai uit la tenis, nu am nici 5% din timpul meu consumat în sport. Sportul a devenit o industrie enormă.
Sistemul de învăţământ român și părinții greșesc enorm. Feciorul meu mic nu i-a făcut la Monte Carlo la liceu, a mers în SUA. 2 ani înainte să între la facultate l-am întrebat pe ăla care răspunde de clasa lui, zic: fiul meu care e academic cum e? Zice: dl Țiriac, academic nu prea conteaza la noi. Noi nu pregătim un tânăr să fie numai asistent universitar sau să învețe cartea aia pe de rost, noi îl pregătim pentru viață. Și atunci academic e 30% și după urmează contactele, rămân contactați între ei, iar restul e sport.
Era un liceu care avea teren de hochei acoperit, piscină olimpică acoperită, descoperită, 27 de terenuri de tenis, 13 de baschet, iar cei cu schiul se mută la munte 2 luni pe an. Fiecare elev era obligat să facă parte în 2 echipe.
Am luptat începând din 98 zece ani pentru o oră de educație fizică în școli și toată lunea te păcălea.
Unde suntem azi? Putem să progresăm. Dacă tot am ales pe cineva hai să îi lăsăm să vedem ce face, lasă-i să își termine treaba și poate dacă îi lași și au și curajul, nu au curajul acum că se uită cineva de sus la ei. Există o economie paralelă la care toată lumea latră, dar nu muşcă nimeni.