Iohannis, pus la zid de societatea civilă. E acuzat de atac direct la adresa presei şi avertizorilor de integritate

Zeci de ONG-uri îl acuză public pe preşedintele Klaus Iohannis de atac direct atât la adresa avertizorilor de integritate, cât şi a libertăţii presei după ce acesta, întrebat fiind despre controversatul pachet de legi ale securităţii naţionale, a criticat faptul că proiectele legislative s-au scurs în presă.

Redăm comunicatul celor 45 de organizaţii

„O parte dintre politicienii care ne conduc au minimizat publicarea de catre G4media.ro a 10 proiecte de lege reale privind legile securităţii (‘nu-s variantele finale’, ‘nişte propuneri incomplete’), ba chiar preşedintele ţării i-a ameninţat voalat pe cei care ar fi facut acest lucru (‘şi ştim şi cine a fost’).

Aceste reacţii demonstrează nu doar că responsabilii politic a căror misiune este apărarea legalităţii şi garantarea respectului Constituţiei precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale nu înţeleg gravitatea informaţiilor ajunse în spaţiul public, dar vor să înăbuşe orice reacţie a societăţii care reacţionează instinctiv la inepţiile aflate. Chiar şi dacă nu am avea niciun comentariu pe texte, există trei aspecte care, pur şi simplu, ies în evidenţă:

Serviciile de informaţii au fost lăsate să îşi formuleze în mod liber propriile legi, fapt ce a dus în mod evident la nişte propuneri grosolane de încălcare a drepturilor fundamentale.

Nu vorbim de câteva greşeli gramaticale sau de 1-2 articole care ar fi mai problematice, ci de un întreg sistem în care controlul civil asupra serviciilor secrete este inexistent, redus sau minimizat, iar garanţiile de supraveghere democratică a activităţii serviciilor sunt pur formale sau lipsesc cu totul.

Chiar dacă acestea sunt acum doar propuneri neoficiale, simplul fapt că ele au fost puse pe hârtie ne îngrijorează, deoarece credem că ele conţin viziunea instituţiei care le-a propus, o viziune complet antidemocratică şi revoltătoare;

Lipsa de dorinţă de dezbatere publică transparentă, inclusiv reacţia preşedintelui Iohannis, denotă o gravă lipsa de înţelegere a unor concepte democratice fundamentale – nevoia de dezbatere publică reală (nu mimată). Declaraţia preşedintelui, conform căreia se va ‘asigura că va fi corectată’ propunerea, denotă o asumare instituţională lipsită de orice disponibilitate de a deschide spaţiul dezbaterilor pe un proiect atât de important precum este acesta;

Instituţia avertizorului de integritate nu este cunoscută de Preşedintele României. Considerăm gravă ameninţarea voalată făcută de preşedinte la adresa persoanei/persoanelor care au făcut un major serviciu public de a aduce la cunoştinţă cetăţenilor despre acest proiect. Preşedintele României trebuie să promoveze protecţia, dar şi respectul faţă de avertizorii de integritate, mass-media şi sursele jurnalistice.

Or, prin declaraţia făcută pe marginea acestui subiect a vulnerabilizat şi a adus un atac direct atât la adresa avertizorilor de integritate, cât şi a libertăţii presei.

Pentru a vedea în schimb ce NU există în propunerile legilor securităţii şi despre ce probleme ar trebui să discutăm atunci când reformăm legislaţia care reglementează domeniul securităţii naţionale, vă propunem să identificăm principalele întrebări pe care ar trebui să ni le punem, pornind de la principiile pe care Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) le-a precizat într-un raport din 2017 referitor la modul de funcţionare al serviciilor secrete¹:

Care sunt etapele procesului legislativ de adoptare a unei noi legislaţii în acest domeniu? Sunt suficiente termenele de dezbatere propuse în condiţiile în care subiectul acestor legi, precum şi magnitudinea modificărilor pe care factorii de decizie le doresc impuse, sunt de interes major pentru societate? Cine sunt actorii consultaţi şi în ce pas? Va fi cerută opinia unor experţi internaţionali în domeniul drepturilor omului?

Cum vor respectă legile propuse normele imperative de tehnică legislativă prevăzute de legislaţia românească (prin Legea 24/2000)? Când se va face “o evaluare preliminară a impactului noilor reglementări asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”, conform art. 7 (alin. 3^1) al legii menţionate, şi de către cine? Fiind vorba de o legislaţie complexă, există tezele prealabile, conform art. 28 al aceleiaşi legi privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative? Sunt sau vor fi stabilite comisii de specialitate, conform art. 27? Cine va face parte din ele?

Sunt garanţiile privind drepturile fundamentale un element fundamental al legislaţiei din domeniul informaţiilor, cu garanţii de confidenţialitate şi de protecţie a datelor, în vederea colectării, păstrării, diseminării şi accesării acestora?

Care sunt organismele care vor asigura controlul democratic şi cât de independente sunt ele? Au fost studiate modele din alte state europene (comisii de judecători, experţi, autorităţi de protecţia datelor etc.)? Au aceste organisme personal cu cunoştinţele tehnice necesare pentru a evalua în mod independent activitatea, deseori foarte tehnică, a serviciilor de informaţii?

Vor fi publice rapoartele acestor organisme de control democratic? Vor conţine analize detaliate ale sistemului de control democratic şi ale activităţilor derulate în cadrul acestuia (de exemplu, autorizaţiile pentru măsurile de supraveghere, măsurile de control în curs, anchetele ex-post şi gestionarea plângerilor)?

Există proceduri juridice specifice pentru a proteja privilegiul profesional al unor grupuri precum membrii parlamentului, membrii sistemului judiciar, avocaţii şi profesioniştii din sectorul media? Punerea în aplicare a acestor proceduri este controlată de un organism independent? Cum se evita infiltrarea redacţiilor de către serviciile de informaţii? (confom Rezoluţiei Parlamentului European din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE).

Există o protecţie eficientă a avertizorilor de integritate din cadrul serviciilor de informaţii? Au nevoie avertizorii respectivi de un regim adaptat în mod specific la domeniul lor?

Cum sunt evaluate normele privind modalitatea de desfăşurare a schimburilor de intelligence la nivel internaţional şi de către cine? Pot aceste organisme să stabilească dacă procesele pentru transferarea şi primirea informaţiilor respectă drepturile fundamentale şi dacă prevăd garanţii corespunzătoare?

Există organisme judiciare şi extrajudiciare cu puteri de recuperare a prejudiciului, care au competenţă şi atribuţia de a evalua şi lua decizii în mod eficient în ceea ce priveşte plângerile persoanelor fizice legate de supraveghere?

Sunt informate persoanele supravegheate, după încheierea supravegherii? Fac serviciile de informaţii testul scopului legitim şi al proporţionalităţii înainte de limitarea accesului la informaţiile din domeniul securităţii naţionale? Există o autoritate competentă care să evalueze nivelul de confidenţialitate?

Care sunt activităţile şi ce rol pot să joace organismele naţionale din domeniul protecţiei drepturilor omului şi organizaţiile societăţii civile, în calitate de „gardieni” în cadrul sistemului de asigurare a controlului democratic?

Acestea sunt întrebările fundamentale ale controlului serviciilor de informaţii, pe baza principiilor europene dezvoltate de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA).

Acum ele sunt ignorate de orice declaraţie politică sau în proiectele devenite publice. Având în vedere prima formă a acestor propuneri, suntem convinşi că drepturile omului şi principiile bunei guvernări sunt ultimele preocupări în procesul de modificare a acestor legi. Pentru o ţară în care chiar şi acum, la 30 de ani de la căderea comunismului, avem trauma Securităţii, singură modalitate posibilă prin care aceste legi să ajungă la o formă apropiată de principiile unui stat democratic, şi în acord cu drepturile omului, este printr-un amplu proces de dezbatere publică şi prin integrarea răspunsurilor la întrebările de mai sus.

Da, suntem îngrijoraţi. Şi avem şi de ce.

ActiveWatch

Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet

Asociaţia Miliţia Spirituală

Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti

Asociaţia Respiro

Centrul pentru Jurnalism Independent

Sindicatul Român al Jurnaliştilor MediaSind

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Asociaţia MozaiQ LGBT

Asociaţia Filia

Atlatszo Erdely/Transilvania Transparenţă

Fundaţia Estuar

Asociaţia Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis

Asociaţia pentru apărarea drepturilor minorităţilor „Rise OUT”

Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale-FONSS

Asociaţia Necuvinte

Asociaţia Code for România

Asociaţia Ateliere Fără Frontiere

Asociaţia Română Anti-SIDA (ARAS)

Asociaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Durabilă

Comunitatea Declic

Agenţia Împreună

Fundaţia PARADA

Asociaţia Four Change

Mediawise Society

Fundaţia TERRA Mileniul III

APADOR-CH

Centrul pentru Inovare Publică

Tineri pentru Tineri

Asociaţia CIVICĂ

Asociaţia „Kompatibil”

Alianţa Internaţională a Jurnaliştilor Români – AIJR

Frontline Club Bucharest

Fundaţia pentru Dezvoltarea Economiei Sociale

Asociaţia Pe Stop

Freedom House România

„Asociaţia Culturală în Exil”

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile

Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei

Reset

CAIES – Centrul de Analiză şi Inovare Economico-Socială

FEPAL – Federaţia Părinţilor şi Aparţinătorilor Legali

ACCEPT

Funky Citizens

European Ethics & Compliance Association

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata