Mi-am luat lucrurile si am plecat in Romania. Din pacate, dupa ce am ajuns in tara mi-am dat seama ca eram gravida.

Andrei, băiatul meu ar fi cel mai fericit dacă m-as mărita cu Silviu. Trebuie însă mai întâi să scap de teama care s-a cuibărit în sufletul meu și să îngrop, astfel, trecutul pentru totdeauna.

La absolvirea liceului, am format un grup mare de elevi și profesori și am plecat într-o excursie în Grecia. Pe atunci, eram prietenă cu Manuel, un coleg de la o clasă paralelă. Am fost împreună în acea excursie. Fac o paranteză aici ca să vă spun că liceul a fost o perioadă destul de agitată din viața mea. Mai ales în ultimul an, când, fiind una dintre „vedetele” promoției, eram invitată la mai toate petrecerile „cu ștaif’. Așa am învățat să trag câte un fum de marijuana.

La cele mai multe dintre aceste pe-treceri, era băutură din abundență, iar drogurile nu lipseau. Organizatorii, ca să zic așa, erau, în general, copii de bani gata, cu părinți oameni de afaceri, avocați, medici chirurgi și așa mai departe, așa că era de înțeles de unde aveau bani pentru asemenea „delicatese” și mai ales cum de și le puteau procura cu ușurință.

Colega mea de bancă, Lavinia, a tot încercat o vreme să mă convingă că nu e bine ce fac, dar eu n-o băgam în seamă, pentru că ea era tocilara clasei și mai nimeni nu se uita la ea. După o vreme, a renunțat și nici n-a venit cu noi în Grecia.

În acea excursie am plecat numai unul și unul, cei mai „emancipați” dintre elevi și cei mai „cool” profesori. Directoarea n-a prea fost de acord, dar unul dintre părinți s-a ocupat personal, prin propria agenție de turism, de toate detaliile, așa că le-a dat tuturor părinților asigurări că lucrurile se vor desfășura ca la carte. Am plecat cu trei autocare, ultra-moderne, cu aer condiționat și toaletă incluse, pe drum am făcut câteva popasuri să mâncăm și să ne mai dezmorțim picioarele, iar când am ajuns acolo, pe una dintre insule, eram deja așteptați. S-a cazat fiecare cum și cu cine a vrut, n-a mai stat nimeni să ne verifice. De altfel, toată lumea știa că profa de engleză are o relație cu proful de fizică, iar diriginta noastră, cu proful de sport. Așa că și-a văzut fiecare de ale lui. Cine a avut chef să se plimbe s-a dus cu grupul și cu ghidul, ceilalți am făcut ce ne-a tăiat capul.

Încă din prima seară, eu și Manuel ne-am certat; de la o vreme, îi tot făcea ochi dulci o colegă de la o altă clasă, iar eu m-am plictisit de ochea-dele pe care și le tot aruncau unul altuia și i-am spus, direct, că e liber să se culce cu cine vrea. Ceea ce a și făcut, fără să stea prea mult pe gânduri. Eu m-am dus la piscina hotelului să înot.

Acolo l-am cunoscut pe Andreas, un grec cu vreo zece ani mai mare ca mine, un excelent înotător, care făcea scufundări și reușea să stea sub apă fără să respire câteva minute bune. Era imposibil să nu-l remarci, Andreas capta cu mare ușurință atenția oricui. Era tot timpul însoțit de un grup de prieteni, care făceau tot ce le spunea el. Niciunul nu crâcnea atunci când el cerea ceva. Avea stofă de lider, hotărât lucru! Am fost foarte impresionată când în fiecare dimineață găseam câte un trandafir roșu la ușa camerei. Toate colegele mă invidiau, iar Manuel nu mai știa cum să-mi intre în voie. Numai că, de acum, era prea târziu…

Mie mi se cam aprinseseră călcâiele, iar Andreas știa exact ce să-mi ofere ca să mă încânte. În fiecare seară mergeam pe o terasă, unde mă trata numai cu bunătăți, ceea ce însemna, din păcate, multă băutură și, deseori, droguri. Foarte curând, m-am mutat la el acasă, locuia singur într-o casă pe malul mării, unde m-a tratat ca pe o regină.

Câțiva colegi au venit la un moment dat să mă anunțe că ar trebui să mă întorc la hotel, pentru că ei se pre-gătesc să plece spre casă, dar mie nu-mi mai păsa. Am dat un telefon acasă și am anunțat-o pe mama că m-am îndrăgostit și vreau să mai rămân cu Andreas în Grecia. Mama mi-a permis întotdeauna mult mai multe lucruri decât alți părinți, pentru că ea credea că numai așa voi învăța să mă descurc în viață. Prin urmare, n-a avut nimic de obiectat, dar mi-a zis s-o sun din când în când.

Am stat în Grecia aproape un an. Nu m-am întrebat niciodată cu ce se ocupă Andreas și nici ce hram poartă. Eram tratată tot timpul ca o regină și asta-mi era de ajuns. De altfel, ar fi fost imposibil să obiectez, de vreme ce eram mai tot timpul drogată ori băută. Făceam exact ce voia Andreas. Eram fericită cum nu mai fusesem niciodată, și asta era tot ce mă interesa.

Numai că, de la o vreme, Andreas a început să devină tot mai gelos. Nu mai aveam voie nici măcar să mă uit spre altcineva, darămite să-i adresez vreo vorbă cuiva, iar dacă vreun tip îndrăznea să se apropie de mine, era vai și amar de el. Așa s-a întâmplat într-o seară, într-o discotecă, când un tânăr grec m-a invitat la dans.

La început, Andreas nu a protestat, ba chiar l-a încurajat pe tip să danseze cu mine. Era bine dispus și voia să se mândrească din nou cu mine. Toți prietenii îl invidiau când apăream la brațul lui. Unii spuneau că am un corp ca de statuie antică greacă, iar Andreas se umfla în pene când îi auzea. În timp ce dansam însă cu tânărul grec, acesta, care băuse și el destul de mult, a început să mă pipăie. Asta l-a înfuriat îngrozitor pe Andreas, care s-a repezit cu pumnii asupra lui. In grabă, a apucat o scrumieră metalică de pe o masă, cu care l-a lovit pe tip până când acesta n-a mai mișcat. Ghinion… I-a spart tâmpla și tânărul a murit în drum spre spital, în urma unei hemoragii cerebrale.

A venit imediat Poliția și l-a arestat pe Andreas, care a fost condamnat la zece ani de închisoare. Abia după proces m-am trezit cu adevărat la realitate. Mi-am luat lucrurile și am plecat acasă. Din păcate, doar după ce am ajuns în țară mi-am dat seama că eram însărcinată. N-am mai putut face nimic, era prea târziu, așa că am păstrat copilul. Avortul ar fi fost prea riscant și mai exista și pericolul să nu mai pot avea niciodată copii; mama mi-a spus că s-ar putea să regret la un moment dat.

Perioada care a urmat a fost foarte grea. Doctorii care m-au consultat s-au temut pentru sănătatea fătului când au aflat că am consumat în mod frecvent droguri. Am făcut tot felul de teste, ecografii și totul părea să fie în regulă. În acea perioadă, nu m-am mai putut apropia nici măcar de o țigară, iar sevrajul e cumplit, nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva.

După cinci luni de supraveghere atentă, l-am născut pe Andrei. Din clipa în care l-am ținut în brațe, mi-am jurat că voi deveni o mamă normală și că voi face tot ce-mi stă în putere pentru binele copilului meu. Mama m-a ajutat cât a putut și astfel am reușit să fac și o facultate particulară și să-mi găsesc, în paralel, de lucru. Mama avea o leafă bună, dar nu puteam trăi toată viața pe spinarea ei. Când Andrei a împlinit doi ani, mama s-a recăsătorit și s-a mutat la soțul ei, așa că am rămas noi în casă. Tot mama mi-a recomandat și plătit o femeie pentru copil, așa că am putut lucra uneori și în două locuri. Perioada dificilă a trecut, Andrei a început să meargă la grădiniță și l-am înscris și la înot. Văzându-mi copilul înotând atât de bine, fără să vreau m-am gândit tot mai des la Andreas. M-au trecut fiorii. Numai gândul că l-aș mai fi putut întâlni vreodată mă îngrozea. știam că era imposibil, dar teama mă copleșea.

Cam în aceeași perioadă, l-am cunoscut pe Silviu, care era profesor de înot și care s-a înțeles încă de la început foarte bine cu Andrei. La un moment dat, au ajuns să fie nedespărțiți. Andrei ar fi stat și peste noapte la Silviu. In scurt timp, între noi s-a înfiripat ceva, așa că n-am mai stat pe gânduri și l-am invitat să se mute la noi. Ne înțelegeam de minune, ca o adevărată familie, dar, ori de câte ori Silviu m-a cerut de soție, l-am refuzat. El a tot încercat să mă determine să-i spun de ce nu vreau să ne căsătorim și ce anume din trecutul meu mă sperie atât de tare, dar n-am putut să-i spun nimic.

— Încă nu ai încredere în mine, nu? Deși știi că te iubesc, că vă iubesc pe amândoi, tu tot n-ai încredere în mine. Păcat!

Cam asta era tot ce-mi reproșa Silviu și cam așa arătau certurile noastre. In rest, eram fericiți. Când am împlinit trei ani de când eram împreună, Silviu a vrut să-mi facă o surpriză și a aranjat un sejur pentru toți trei în Grecia. Mie mi s-a făcut pielea ca de găină când am auzit, dar Andrei a părut foarte încântat de idee, așa că n-am avut încotro și am acceptat. Pe măsură ce se apropia plecarea, eram tot mai speriată, dar am încercat să nu le stric băieților cheful. Ne duceam oricum în cu totul altă zonă decât se petrecuseră evenimentele, de la Andreas nu mai avusesem nicio veste, așa că, în principiu, nu aveam de ce mă teme.

Abia mult mai târziu, după ce eram deja în Grecia, Silviu mi-a mărturisit că mama lui s-a împrietenit, cu ceva timp în urmă, cu o grecoaică și că i-a povestit despre faptul că fiul ei urmează să-și petreacă vacanța în Grecia.

În definitiv, nu era nimic rău în asta, știam că mama lui Silviu e vorbăreață din cale afară și nu mi s-a părut nimic grav în faptul că a schimbat câteva vorbe cu o grecoaică. Imediat ce am ajuns în Grecia însă, am avut mai tot timpul senzația că cineva ne urmărește.

M-am temut să iau legătura cu vreuna din cunoștințele lui Andreas, să aflu dacă mai e sau nu la închisoare. Aș fi vrut să uit acest capitol din viața mea, de care nu eram deloc mândră și de care nu-mi făcea deloc plăcere să-mi aduc aminte.

Într-o zi, inevitabilul s-a produs. Eram la piscină cu Andrei, el era în apă, când am văzut apropiindu-se un bărbat. Era Andreas! — Nu mi-ai spus că avem un copil… A trebuit să aflu abia acum, când am ieșit de la închisoare. El știe cine e tatăl lui?

Am amuțit. L-am implorat să lase băiatul în pace, că el nu are nicio vină.

— Am făcut închisoare pentru tine, iubito. De ce să nu-i spun copilului meu că eu sunt tatăl lui? Am văzut că ți-ai refăcut viața. Crezi că amărâtul ăsta e mai bun decât mine? Iți poate oferi el ceva mai bun decât ți-am oferit eu? Nimeni nu te cunoaște atât de bine ca mine.

În clipa aceea, s-a apropiat de noi Andrei. — Bună ziua, cine ești tu? l-a întrebat pe Andreas în engleză. — Un vechi prieten al mamei tale. Văd că știi să înoți foarte bine. Bravo! — Silviu m-a învățat, știu și să mă scufund și să-mi țin respirația sub apă. Nu pot decât puțin, dar mai fac exerciții… Sunt departe de recordul mondial. — Dacă vrei, te învăț eu. Mă pricep foarte bine. Silviu e tatăl tău?

— Nu, e doar prietenul meu și al mamei. Locuiește cu noi și mă înțeleg foarte bine cu el. Nu am tată, dar nu mă deranjează. La mine în clasă mai toți copiii au părinții divorțați. Andreas a început să râdă. Ne-a întors spatele și a dat să plece. Pe urmă, s-a oprit și l-a salutat marinărește pe Andrei. — Ne mai vedem cât stai pe-aici… O să-mi țin promisiunea și te învăț să-ți ții respirația sub apă.

L-am rugat pe Silviu să ne urcăm în primul avion. Abia atunci am avut curajul să-i spun adevărul. Când a aflat numele de familie al lui Andreas, a izbucnit: — Abia acum înțeleg! Grecoaica despre care spunea mama că a stat de vorbă cu ea era sora tipului! Îmi amintesc că mama spunea că grecul a fost logodit cu o româncă, pe care o cheamă Mihaela. Înseamnă că de tine era vorba, nu? Înseamnă că el a pus-o pe fată să te caute…

S-a dus la recepție să vorbească pentru bilete de avion. A rezervat locuri la prima cursă spre Timișoara. Andreas a prins repede de veste că vrem să plecăm și a venit într-un suflet la hotel. M-am temut să nu-i spună ceva lui Andrei și să-l sperie.

M-am mirat însă că s-a abținut, până la urmă. L-a bruscat puțin pe Silviu și probabil că, dacă nu am fi fost în holul hotelului, nu s-ar fi limitat numai la atât. Aici erau doi polițiști tot timpul. Așa că, înainte de plecare, mi-a șoptit la ureche că o să mai aud de el și că nu o să scap așa de ușor. Lui Andrei i-a dat lănțișorul lui de la gât, cu cruciuliță. Andrei a fost foarte încântat și l-a sărutat pe obraz.

Cred că gestul copilului l-a dezarmat. I-a dat lui Andrei adresa lui și l-a rugat să-i scrie. Nu puteam să-i interzic să păstreze legătura cu băiatul, în definitiv, e și copilul lui. Dar mi-am propus să nu mai calc niciodată în Grecia, deși mi-e teamă că, dacă vrea, Andreas mă poate găsi și în gaură de șarpe.