O simplă lecţie de viaţă pentru cei Mari Acest copil m-a făcut să mă gândesc de 2 ori asupra vieții ! Priveste video
Credinţa în Dumnezeu aşază în mâinile fiecărui părinte un instrument puternic pentru educaţie. Când vorbim de Dumnezeu ca izvor al tuturor bunătăţilor şi ca Judecător al oamenilor, noi introducem în lumea interioară a copilului o reprezentare clară a binelui şi răului.
Să creadă în Dumnezeu e cu putinţă celui mai simplu om, celui mai neînvăţat, dar şi unui mare savant. Fiecare credincios ajunge la Dumnezeu pe măsura însuşirilor sale – pe măsură ce creşte şi îşi adânceşte înţelegerea sa de Dumnezeu. Nevoia de credinţă a sufletului omenesc permite dezvoltarea credinţei încă de la o vârstă fragedă şi desăvârşirea acesteia prin educaţie. Şi ne putem minuna cât de uşor şi de profund primesc copiii credinţa în Dumnezeu şi cât de binecuvântat îi influenţează aceasta pe ei.
Credinţa în Dumnezeu nu ajută pe copil doar să se lupte cu înclinațiile lui cele rele, ci îl ajută să-şi rezolve o serie de chestiuni principiale, care nu pot fi explicate în alt chip: binele şi răul, originea lumii, scopul vieţii etc.
Cel mai important lucru este acesta: credinţa în Dumnezeu reprezintă cheia dezvoltării tuturor calităţilor pozitive la un copil – evlavia, dragostea, mila, ruşinea, părerea de rău şi dorinţa de a deveni mai bun.
Credinţa în Dumnezeu aşază în mâinile fiecărui părinte un instrument puternic pentru educaţie. Când vorbim de Dumnezeu ca izvor al tuturor bunătăţilor şi ca Judecător al oamenilor, noi introducem în lumea interioară a copilului o reprezentare clară a binelui şi răului.
Citeste Si
Pe masura ce cresc si incep sa inteleaga ce se intampla in jurul lor, in mica lume in care traiesc deocamdata, copiii vor sa afle, pun intrebari, sunt curiosi si “de ce”-urile lor curg zilnic, nemilos, cu sutele.
Este foarte dificil sa-i vorbesti unui copil despre lucruri abstracte la o varsta frageda, dar exemplul personal, ceea ce vede si aude in casa, contribuie foarte mult la primele notiuni despre credinta.
Copilul trebuie sa stie ca are un inger pazitor care i-a fost daruit de Dumnezeu inca de la venirea lui pe lume care-l apara si il ajuta sa fie sanatos si, pentru inceput, se recomanda aceasta rugaciune:
Inger ingerasul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine si ma invata sa fac bine.
Eu sunt mic, tu fa-ma mare,
Eu sunt slab, tu fa-ma tare,
Totdeauna ma insoteste si de rele ma pazeste.
Amin.”
Seara, asaza-te in genunchi si spune rugaciunea impreuna cu copilul si, daca nu vrea s-o spuna, desi o stie, nu-l obliga, ca sa nu interpreteze ca aceasta ar fi pentru el o pedeapsa. Cu timpul, o s-o spuna singur, chiar fara sa fie rugat.
Invata-l pe copil sa vorbeasca frumos, sa fie ascultator, sa fie cuminte si sa faca fapte bune. De fapt, aceasta si este esenta credintei, a face fapte bune, pentru ca nu-i credincios cel care merge toata ziua la biserica, ci cel care intelege suferinta si durerea aproapelui si-i poate darui, spre alinare ori bucurie, cate ceva din putinul pe care-l are.
Si pentru ca multe obiceiuri se deprind din copilarie, de acasa, in multe familii se obisnuieste sa se spuna o rugaciune de multumire, mai ales, de sarbatori, la masa, cand sunt prezenti toti ai casei. De regula, acest lucru il face seniorul familiei sau copilul, cel mai mic membru. Incurajeaza copilul sa spuna rugaciuni, nu rade si nu-l certa daca greseste, corecteaza-l cu dragoste si rabdare.
Invata-l pe copil sa daruiasca. Daca este singurul copil din familie, ai grija sa nu cresti un egoist, care va crede ca lui i se cuvine totul. Uneori, copilul poate fi un mic tiran care, efectiv, sa-i terorizeze pe cei din jur. Invata-l sa nu rada de defectele fizice ale celor din jurul lui, sa-si iubeasca si sa-si respecte colegii indiferent de culoarea pielii dar, mai ales, sa nu judece pe nimeni, niciodata.
Ca parinte, incearca sa-ti educi copilul in spiritul poruncilor din Biblie care, cu timpul, pot deveni pentru el principii de viata si nu uita ca bunele obiceiuri se invata de acasa, din familie, si vor fi pastrate toata viata, iar credinta, picurata simplu, cu dragoste si rabdare, in sufletul copilului, poate forma, intr-adevar, caractere.
