Originile dansului pinguinului
Ultima modă românească în materie de nuntă, „Dansul pinguinului” nu este o creaţie neaoşă, ci o prelucrare a unui joc şi a unei melodii finlandeze. Dansul se numeşte „jenka”, iar în România a ajuns, cel mai probabil, prin versiunea lui grecească, numită „gianka”. De asemenea, linia melodică a piesei româneşti este inspirată dintr-un cântec finlandez din anii ’50 pe care nordicii dansează jenka.
Nu e clar cine anume a adus dansul şi melodia în România, dar, având în vedere propagarea în regim cvasifolcloric a piesei, este puţin probabil să aflăm. Unul dintre cei care au reclamat, până acum, paternitatea piesei este – conform wikipedia – tubistul Anton Giurgilă, basist într-un taraf din Adjudeni, judeţul Neamţ. Acesta susţine că piesa a fost compusă de el şi de Ioan Ivancea, fostul şef al Tarafului de la Clejani, în anii ’70, şi că în acei ani dansul săltăreţ al „Pinguinului” nu a fost privit cu ochi buni de cei în vârstă. Aşa să stea lucrurile? Etnomuzicologul Speranţa Rădulescu, expert în muzica lăutărească, se îndoieşte de istoria de zeci de ani a piesei şi a dansului, cu care nu s-a întâlnit vreodată în cercetările sale laborioase de teren din Clejani, începute încă din anii ’80. Nici Leonard Boga nu dă credit istoriei tubistului din Adjudeni: „Dimpotrivă, muzica şi dansul par să fi fost mult «inspirate» din piesa «Doin’ the Jenka»”. Însă nu doar Anton Giurgilă revendică paternitatea piesei, ci şi formaţia Hop Ţop din Tămăşeni.
