Povestea Lenuței, păstoriţa cu 9 copii, din Rășinari: “Ca să-i pot creşte, m-am angajat un fel de slugă, să păzesc caprele oamenilor din sat”
Lenuţa are 51 de ani.
A decis să se despartă de soţ acum mai bine de 10 ani, la scurt timp după ce l-a născut pe-al nouălea copil, Iliuţă.
“O femeie nu divorţează de trai bun. Ș-un câine… Dacă dai azi cu zburătura după el, dai mâine… Se duce. Aşa şi eu, m-am săturat de la un timp”.
“Nu l-am lăsat, vai de mine, c-o fost om bun. Din cauza la beutură…”. Procesul de divorţ a avut trei termene, au fost audiaţi şi copiii mai mari, vecinii au depus mărturie că Lenuţa era adesea gonită din casă de bărbat, la beţie, cu urlete şi ameninţări, în toiul nopţii.
Răşinariul nu e o comună atât de mare încât toată lumea să nu ştie destule despre toată lumea. După divorţ, Lenuţa şi copiii s-au mutat în cătunul Trăinei, câţiva kilometri în sus, în clădirea vechii şcoli.
“Ca să-i pot creşte, m-am angajat un fel de slugă, să păzesc caprele oamenilor din sat. Şi i-am crescut, mulţumesc lui Dumnezău, i-am rânduit la căşile lor”.
Cu basma neagră, bluză de trening, pantaloni şi cizme, Lenuţa aduce un pic cu regina Angliei, echipată pentru călărie. Are ochii cenuşii, obrazul ars de soare, oval şi un anume fel imperial de a bate cu palma în masă, pentru a-şi întări vorbele.
Cinci dintre copii au familiile lor, acasă au mai rămas patru: doi băieţi, Iliuţă, 10 ani, şi Petruţ, 15 ani. Şi două fete, una în clasa a X-a, cealaltă, absolventă de liceu, îşi caută de lucru, “da să treacă epidemia asta”.