Povestea micului geniu român care uimeşte SUA. Băieţelul de 11 ani al unei familii de români, a reuşit să-i uimească pe americani cu abilităţile sale matematice
Micuţul a fost catalogat „extrem de calificat“ la o evaluare naţională pe care, de regulă, o dau numai elevii din clasa a XII-a. Numai 18% din şcolarii din ultimul an de liceu au obţinut un calificativ similar cu cel al băieţelului.
Paul s-a născut pe 11 iunie 2006 în SUA, North Carolina. Ambii părinţi sunt români. Tatăl său, Radu Roşu, este un bun matematician şi el. De altfel, în 1986 acesta a emigrat în SUA cu o bursă pentru a studia statistica. Ceauşescu nu a vrut să îl lase să plece, motiv pentru care Radu a făcut greva foamei. În urma protestului său şi a presiunilor guvernului american, tatăl lui Paul a fost lăsat să iasă din ţară. Pe mama lui Paul, Cati Roşu, a cunoscut-o într-una dintre vacanţele petrecute în România. Cati lucrează acum ca avocat la Oficiul pentru Apărarea Drepturilor Indigenilor din North Carolina. Paul are şi un frate mai mare. Acesta a înfiinţat o companie dezvoltatoare de software-uri, unde cei mai mulţi dintre colaboratori sunt români.
Cum a fost descoperit talentul lui Paul
Totul a început în primii ai de viaţă ai lui Paul când părinţii au sesizat că micuţul este pasionat de puzzle-uri din peste o mie de piese şi alte jocuri logice. În momentul în care a ajuns la şcoală totul i s-a părut foarte uşor. Drept urmare a început să rezolve exerciţii singur acasă pentru că problemele matematice de la şcoală i se păreau „de bebeluş”. „Rezolvările îi veneau foarte natural şi rapid“, îşi aminteşte Radu, tatăl copilului. Drept urmare, când Paul a intrat în clasa a III-a, tatăl său a decis să îl înscrie la un test de abilităţi matematice pe care îl dau elevii care vor să aplice la programe educaţionale pentru copiii supradotaţi. Cei mai mulţi dintre candidaţi au obţinut la evaluare între 90 şi 110 puncte, însă Paul a obţinut 152.
Acest scor l-a plasat în fruntea copiilor care au „abilităţi superioare“, performând mai bine decât 99,97% din copii de vârsta sa din SUA. Înainte de sfârşitul clasei a III-a, băiatul s-a înscris la un curs de geometrie la Centrul Johns Hopkins pentru Tineri Talentaţi. „Odată ce am început să studiez geometria, mi-am dat seama că matematica înseamnă mai mult decât să faci nişte calcule la întâmplare. Am înţeles că matematica are legătură cu viaţa de zi cu zi şi atunci a început să îmi placă mai mult. Mă atrage ideea că poţi cuantifica lucrurile din jurul tău“, spune Paul. După cursul de geometrie, băiatul a urmat un curs de Algebră de tipul I şi Precalculus (care combină algebra şi trigonometria).
Profesor: „Credeam că este adult ca restul“
Deşi este în continuare la gimnaziu, Paul urmează un curs de matematică la un centru de educaţie pentru adulţi. Aici, studenţilor li se dau anumite materiale pe care să lucreze individual acasă, având posibilitatea de a se adresa profesorilor prin e-mail dacă au vreo nelămurire. „Am comunicat cu Paul ca şi cum aş face-o cu orice alt student. Credeam că este adult ca restul. A fost şocant pentru mine când am aflat vârsta lui, mai ales că este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut“, a mărturisit instructoarea Elizabeth McLaughlin. La rândul său, Colleen Harsin, director la Davidson Academy of Nevada, spune că Paul este „excepţional“. Scorul acestuia la testul dat, de obicei de liceeni, fiind cu atât mai surprinzător având în vedere vârsta sa fragedă.
Radu spune că cel mai probabil băiatul nu ar fi făcut aceeaşi performanţă în România. „Sistemul de România se bazează pe multe teme acasă pentru mai toate disciplinele, ori asta i-ar fi lăsat mai puţin timp pentru a face ce-l pasionează. Probabil că aş fi încercat să conving şcoala să îl lase în pace (râde). Oricum, cred că dacă ar fi avut un dascăl obtuz i-ar fi fost catastrofal.“ Acesta este şi unul dintre motivele pentru care familia lui Paul nu doreşte să se întoarcă în România. „Nu avem destulă imaginaţie pentru a-l vedea pe Paul activând într-o anumită meserie, însă ne dorim ca el să schimbe lumea în bine. Noi îl sprijinim cât putem de mult“, spun părinţii copilului.
De ce pierde România copiii supradotaţi
Elevii „supradotaţi“ sunt cei care au un grad superior în privinţa capacităţii de dezvoltare a aptitudinilor generale sau specifice, în comparaţie cu majoritatea elevilor, şi care necesită experienţe de învăţare diferenţiate prin volum şi profunzime în raport cu experienţele obişnuite furnizate de şcoală, conform definiţiei prevăzută în Legea Educaţiei. În România există aproximativ 200.000 de copii supradotaţi cu vârsta sub 15 ani. Asta înseamnă că în fiecare clasă de 30 de elevi se pot găsi minimum 1-2 copii supradotaţi, potrivit datelor furnizate de Centrul Gifted Education. Problema este că sistemul educaţional nu îi valorifică. Motivul: de cele mai multe ori nu îi poate identifica, iar atunci când o face nu are resursele necesare, mai spun cei de la Centrul Gifted Education.
Asta, deşi legislaţia de la noi prevede instrumente în acest sens (teste, interviuri, formarea corespunzătoare a cadrelor didactice, şcoli şi programe de studii speciale etc.). Aceştia mai subliniază că dacă abilităţile copiilor nu sunt identificate la timp şi nu sunt stimulate corespunzător, riscă să rămână într-o stare latentă. Mai exact, copiii nu se vor putea dezvolta pe cât le-ar permite potenţialul sau îşi vor ascunde aptitudinile de teamă să nu fie respinşi pentru că sunt diferiţi.
