Povestea unei fete plecata la munca in strainatate: „Am urat Romania pana am vazut Anglia. Vreau acasa!”
Dragii mei, eu nu am sa ma lansez in contradictiile si dezbaterea asta care este si va fi interminabila din cate imi pot da seama, pe tema scrisorii studentei romane in Anglia, dar am ceva de adaugat la ceea ce aceasta fata a scris. Tin sa mentionez ca nu sunt o fanatica a religiei, sunt o persona care se bazeaza in mod regulat pe stiinta pentru a explica anumite incidente si lucruri, dar un aspect pe care lam invatat de la bunicii si parintii mei si de la comportamentul celor din jurul meu din Romania este bunatatea si credinta ca daca faci ceva bun, favorul ti se va intoarce.
Locuiesc in Anglia de 4 ani, am facut aici o facultate,un master si am inceput o cariera. Dar ieri am fost scarbita pana la refuz de incapacitatea englezilor de a fi oameni. Acest articol a fost vazut de o comunitate de romani din Southampton care s-au adunat cu mic, cu mare, pe Facebook sa ofere donatiide sange, bani, canapeaua din sufragerie, etc. pentru niste romani intr-o situatie nefasta .
Ce au primit inapoi? Refuzul si batjocura englezilor si replica: De ce ai ajuta daca nici nu stii cine e persoana pentru care suni. O amica a fost intampinata de intrebarea ironica ‘In calitate de ce suni tu aici?’ iar ea a dat un raspuns edificator pentru modul in care gandesc romanii cu principii si educatie: ‘In calitate de OM’.
Asta au uitat englezii sa fie, oameni. Daca te intreaba pe strada in mod automat dintr-un obicei ‘ce faci?’, nu stau sa asculte daca le raspunzi ca esti pe moarte sau tocmai ce te-ai logodit. Oameni cu care ai lucrat si care in fiecare zi te-au sufocat cu complimente si atentie, nu te mai saluta pe strada la 2 zile dupa ce ai terminat contractul de munca.
Am tot ce imi pot dori aici, un apartament la care imi pot plati chiria din salariul propriu, posibilitatea de a ma duce la cina la restaurant in fiecare seara daca doresc, sifoniere indesate cu haine, pantofi care nu mai au loc in sertare si pe jos. Dar stiti ce nu am? Nu am siguranta ca maine daca voi lesina pe strada de caldura, nu ma va calca cineva pe mana trecand grabit pe langa mine. Da, e adevarat ca in Romania parca se baga lumea in sufletul tau si vecinii toti stiu ce mananci la pranz si la ce ora faci dus pentru ca sunt prea interesati de capra vecinului. Dar prefer asta, dupa ce am vazut reversul medaliei, pentru ca in Romania exista posibilitatea sa intinzi o mana si sa apuci pe cineva de brat, fie ca iti este strain, care te va ajuta la batranete sa te ridici de pe scaunul din autobuz, si nu te va da in judecata pentru hartuire fizica. Este ingrijorator sa stiu ca, desi ne plangem de impresia pe care o au strainii de tara noastra, avem cu totii impresia ca se datoreaza romilor care fura si cersesc.
Nu toti strainii sunt niste inculti incapabili sa discerne intre cele doua categorii de oameni, insa toti par sa aiba aceiasi impresie eronata ca stam intr-o tara fara apa curenta si pentru romani un calculator e ceva rar intalnit. Dar stiti ce am observant din ce in ce mai des? Ca romanii veniti la studii, munca sau in vacanta, deschid gura sa spuna lucruri negative despre tara din care provin. Suntem singurul neam care are mania asta.
Englezii au o tara cu nenumarate hibe: sistemul medical e la pamant, educatia este ultima activitate pe lista de prioritati a tinerilor (consumul excesiv de alcool si droguri fiind prima), lipsa de fonduri ale guvernului care intretine drogati si mame de 15 ani (ori lenesi care nu au chef sa gaseasca un loc de munca) se inrautateste in fiecare an., s.a.m.d. Dar stiti ce spun ei despre tara lor? “Marea Britanie este singura tara din lume care are cuvantul GREAT (evident, de la Great Britain) in numele ei, suntem atat de norocosi ca ne-am nascut aici.” Si stii ceva? Nu sunt… Pentru ca eu am trait si lucrat in ambele tari si stii ce? Considerati-va norocosi ca v-ati nascut in Romania. Si daca nu va place, partea buna este ca puteti sa plecati. Nu mai este o tara comunista, a intrat in Uniunea Europeana, vize catre America se obtin mai usor.
Luati-va bagajul si urcati-va in primul avion catre tara pe care o visati si pe care o considerati grozava, dar am o singura rugaminte: cand ajungeti acolo si va intreaba cineva de tara din care veniti, spuneti ca bunicii va asteapta cu paine calda de casa cand ii vizitati, ca patiseriile si cofetariile din Romania sunt grozave, ca avem niste fete cu gene frumoase si ca ne tragem din latini, si de aia suntem asa de pasionati de muzica si de reuniuni de familie mari. Spuneti orice altceva va trece prin cap, dar nu de rau. Pana la urma daca ati plecat din Romania, nu va blamati familia, parintii si eventual urmatoarea generatie prin a spune lucruri rele (si de cele mai multe ori exagerate si scoase din context) despre tara noastra.
Fiti mai buni si mai intelegatori.
Cu drag, o romanca ce a urat Romania pana a vazut Anglia, iar acum tot ce vrea e sa se intoarca.”
