Prima iubire nu se uită niciodată. La vârste fragede nu prea ştim să minţim, să dezamăgim. Poate de aceea şi primii fiori ai iubirii sunt atunci atât de puri, sinceri… atât de frumoşi! Fără să gândim prea mult, facem doar ce simţim, iubim şi atât. De ce e unică prima iubire? Tocmai pentru că este singura atât de curată şi o trăim la maximă intensitate.
Să fie oare adevărat că fiecare dintre noi nu poate iubi cu intensitate decât o singură dată în viaţă? Este iubirea aceea din copilărie ori adolescenţă prima şi ultima? Se ştie deja că dragostea dintâi este cea mai şi cea mai dintre toate. Şi nu pentru că o fi vreun soi de vrajă ce înceţoşează creierul la orice vârstă, ci pentru că doar ea se bucură de o inocenţă fără cale de întoarcere. Aşa se face că anii trec, ajungem la maturitate şi încă mai suspinăm nostalgici la amintirea ei. Prima iubire e unică.
Prima iubire, o poveste fără sfârşit
“Eram doar o puştoaică atunci când l-am întâlnit pe Laurenţiu. De fapt, el a fost primul băiat de care m-am îndrăgostit nebuneşte, primul meu prieten adevărat. Dar, la fel de furtunos cum s-a aprins în sufletele noastre de adolescenţi, aşa s-a şi stins de repede flacăra iubirii. Cel puţin aşa credeam pe atunci. Nici nu ştiu cum s-a terminat… La ce poţi să te aştepţi de la doi copii care nu ştiu ce vor?! Eu aveam 15 ani, iar el 17.”, povesteşte emoţionată Reli.
Amintirea primei iubiri nu i-a dat pace însă, odată cu trecerea vremii. De noi prieteni nu a dus lipsă Reli. S-a şi îndrăgostit din nou, de această dată la o vârstă ceva mai “coaptă”. Era convinsă că dragostea din adolescenţă a rămas doar un vis frumos, numai de ea ştiut. Cu fostul iubit a fost ca şi căsătorită, o bună bucată de vreme. Dar soarta nu a vrut ca ei să rămână împreună. Şi, uite-aşa, Reli a ajuns în America.
Nostalgici, departe unul de celălalt
“Sunt departe de 7 ani. Aş minţi să spun că America este tărâmul făgăduinţei. E drept că poţi avea ce-ţi doreşti, dar numai prin foarte multă muncă. Şi apoi, numai cine trece printr-o astfel de experienţă ştie cât de greu e să fii mereu printre străini, departe de casă. Până şi amintirile dor mai rău…”, oftează Reli, parcă retrăind clipele de singurătate.
“În vara anului trecut am fost în ţară, în concediu. Soarta mi l-a scos în cale, din întâmplare, pe cine altul decât pe… Laurentiu, prima mea iubire, acum bărbat în toată firea. Cine s-ar fi gândit că la 32 de ani voi iubi din nou ca în adolescenţă?! Am început să ieşim împreună, la fel ca în vremurile de demult, am continuat cu interminabile convorbiri telefonice, iar acum nu vrem să ne mai despărţim vreodată.”
Planuri de viitor
Din păcate, pentru moment, relaţia lui Laurenţiu cu Reli arde mocnit, la distanţă. Căci autorităţile americane i-au respins cererea de viză lui Laurenţiu şi nu poate să-i fie alături iubitei lui “dintâi şi de pe urmă”. Singura soluţie? Căsătoria. “Vreau să spun că dacă nu ar fi telefonul nu ştiu ce am face… Reli a plătit facturi şi de câte 500$ la telefon, iar eu cumpăr o cartelă la fiecare două zile. Asta este, ne sacrificăm, dar merită. Dacă ne-am regăsit după o perioadă egală cu vârsta pe care o aveam când ne-am întâlnit prima dată, înseamnă că suntem sortiţi să fim împreună.”, spune Laurenţiu.
sursa
