„Sunt MĂRITATĂ cu fiul cel mic al unei familii. Soțul meu și cu mine am fost nevoiți să rămânem în casă cu părinții lui. Acum trec prin clipe de groază, regret ce decizie am luat când m-am căsătorit…”
Va scriu pentru că nu ştiu cum să rezolv următoarea situaţie: sunt măritată cu fiul cel mic al unei familii extrem de obsedată de ideile ei… Ceilalţi doi fii mai mari au moştenit câte o casă atunci când s-au însurat, urmând ca cel mic – adică soţul meu – să rămână în casa părintească, ceea ce a şi făcut. Doar că pe mine nu m-a întrebat nimeni ce vreau.
Da, ştiu, ai mei nu mi-au lăsat nicio casă, ar trebui să zic săru’ mâna şi să tac din gură. Doar că nu mai suport! Trebuie tot timpul să ascult de soacră, să nu ies din cuvântul ei, parcă ar fi mama şi eu aş avea 12 ani. Nu am niciun cuvânt de spus în casă, nici măcar nu pot să gătesc ce-mi place mie. Se ia de mine până şi atunci când mă îmbrac un pic mai sexi. Doar sunt tânăra, dacă nu acum, atunci când? Iar soţul meu, din bărbatul minunat care era când l-am cunoscut şi m-am îndrăgostit de el, a devenit băiatul mamei şi când îi spun ce simt tace. Îmi pare atât de rău că am acceptat să ne mutăm la ei când ne-am căsătorit. Înainte stăteam cu chirie în garsoniera mea şi ne era bine. Nu ştiu cum să fac să scap de soacră!
Adela răspunde:
Draga mea,
Să ştii că soţul tău nu avea cum să devină băiatul mamei dacă nu ar fi fost de la început. S-a transformat atunci când s-a îndrăgostit de tine, şi a avut curajul să plece de la ai lui că să vină la tine. N-ai de unde să ştii dacă nu cumva această mamă-cloșcă nu l-a pus să promită că va reveni acasă împreună cu tine, după ce se va însura. Din punct de vedere economic este evident că situaţia e în favoarea voastră, însă tu trebuie să-ţi recapeţi sentimentul libertăţii. Nu mi-ai spus cât de tare îl iubeşti pe acest bărbat şi cât de departe eşti dispusă să mergi pentru a salva relaţia cu el. Dacă tu simţi că nu poţi trăi fără el, atunci merită să lupţi. Dacă însă ai îndoieli, atunci este momentul să-ţi iei zborul. Depinde numai de tine. Cum rezolvi situaţia? Te împrieteneşti cu soacra, n-ai încotro.
Cumva, va trebui să o priveşti că pe o egală, nu intra în jocul ei competitiv, de care ea nici măcar nu e conştientă. Petrece timp împreună cu ea. Ascult-o când îţi povesteşte, trage-o de limba. Află cum era când avea varsta ta, ce idealuri avea, dacă a reuşit să şi le îndeplinească. Cine ştie, poate găseşte în tine prietena pe care nu a avut-o niciodată. Dacă, însă, această punte între inima ta şi a ei nu poate fi creată, atunci eşti pusă în situaţia să-l pui pe soţul tău să aleagă între tine şi mama sa.
