Tradițiile de nuntă în Moldova: între trecut și prezent
Toamna este anotimpul în care mii de tineri aleg să joace nunta, transformând unul dintre cele mai principale evenimente din viață în adevărate spectacole. La nunțile din Moldova întâlnești zeci de obiceiuri, unele specifice poporului moldovenesc, dar care, treptat, sunt date uitării, altele împrumutate din cultura popoarelor străine, care prind rădăcini la noi.
Despre tradițiile de nuntă din străbuni, multe dintre care riscă să rămână doar în amintirile buneilor şi ale părinţilor, semnificația și necesitatea promovării acestora am discutat cu interpreta de muzică populară Tamara Boboc-Coșciug.
Doamna Tamara este bine cunoscută în ținuturile Sorocii pentru promovarea valorilor culturale naționale. Solista ansamblului de cântec popular „Nistrenii” și moderatoarea de nunți a condus, în cei 30 de ani de experiență, nunți în mai toate regiunile țării, cunoscând diverse obiceiuri, unele populare în toată țara, altele specifice anumitor zone. Dar despre toate pe rând.
„Nunta în sine este un spectacol, defineşte Tamara Coşciug evenimentul naşterii unei noi familii, aşa este specific neamului nostru. Fiecare localitate şi-a creat propriul spectacol. Sunt mai multe etape de creare a familiei: logodna, nunta la casa miresei, la casa mirelui etc., fiecare bordei cu al lui obicei”.
Ce-i drept, lucrurile s-au mai schimbat în timp, spre exemplu, nunţile durau trei zile pe vremuri, iar acum se joacă doar o singură zi.
„Am prins aceste vremuri la mine în sat: prima zi se juca la casa miresei, a doua zi se făcea horă cu tineretul, iar a treia zi, la casa mirelui se făcea „masa mare”. Această tradiţie nu se mai păstrează, totuşi ceva asemănător fac unii tineri, care se cunună într-o zi, căsătoria civilă o fac în altă zi şi nunta propriu-zisă în a treia zi.
Este o logică în tradiţia nunţilor de trei zile, când toate rânduielile erau desconcentrate”. Cele mai multe nunţi, în prezent, încep în zorii zilei, cu primele pregătiri ale mirilor şi se finalizează a doua zi în zori, dezavantajul este în faptul că „după jumătate de eveniment, mirii ajung în sala de banchet obosiţi, flămânzi şi uneori indispuşi de atâta alergătură”, consideră doamna Tamara.
Din cort — în restaurant
Mulţi dintre noi ne mai amintim nunţile de la ţară, organizate în corturi. Acestea erau construite special pentru eveniment în grădină sau în faţa gospodăriei părinţilor. Cel mai des „sala” improvizată era decorată cu covoare moldoveneşti.
„În aceste corturi se vedea gospodarul şi gospodina, cât de iscusiţi sunt. Am avut ocazia să particip la o nuntă în Cosăuţi, în care cortul a fost împodobit împărăteşte: cu crenguţe de copaci colorate, cu pomuşoare, cu fructe, nu mai zic de bucatele servite la masă…”, îşi aminteşte interlocutoarea mea.
Nunţile jucate în restaurante ori săli de ceremonii au, de obicei, acelaşi decor şi nu prea impresionează în acest sens, susţine soroceanca.
Masa de sărbătoare
Din meniul tradiţional moldovenesc sarmalele au loc de cinste pe masa de nuntă până în prezent, în părţile Sorocii tradiţionale sunt şi friptura cu plăcinte. Totuşi, susţine Tamara Boboc-Coşciug, bucatele tradiţionale sunt lăsate în umbră, iar meniurile nunţilor, modernizate-europenizate, cel mai des sunt aproape identice. „Nu vreau să ofensez pe nimeni, dar la majoritatea nunţilor bucatele sunt aproximativ aceleaşi, pe când în sate erau bucate specifice localităţii. Spre exemplu, dacă în satul Racovăţ la nuntă lipseau năutul, „gălucele” în sos (chiftele — n.a.) şi friptura — asta nu era nuntă”.
Abuzul de bucate şi risipa este încă o trăsătură a nunţilor moderne. Cu gândul la „ce va spune vecinul sau musafirul?”, mirii sau părinţii asigură masa de nuntă cu bucate cât pentru două ceremonii. „Trebuie să muncim la capitolul cultura mâncatului, să nu se mai facă risipă. Dar asta va veni în timp, mai mult, sunt convinsă că nunțile vor fi mult mai modeste, mai rezervate și mai scurte în timp. Așa tendințe deja se observă”, este de părere soroceanca.
Capitolul „bucate” include şi „tortul miresei”. Pe vremuri desertul principal al nunţii era pregătit și adus în dar mirilor de către nași. „Eu cred că prin acest tort, nașii le transmit mirilor dulceața, insinuând că viața de familie este dulce, dacă este dragoste. În prezent nu se mai coace tortul, nănașii îl cumpără. În general, nunțile din timpurile noastre necesită mai mult cheltuieli materiale decât efort fizic şi timp, ca pe vremuri, când se construia cortul, se împodobea, se pregăteau hainele, se coceau colacii, se pregăteau bucatele etc.”.
Păstrătoarea obiceiurilor susţine că şi vinul de casă, trudit de ţăranii harnici, este tot mai puţin consumat la nunţi, în favoarea băuturilor tari, scumpe şi nu neapărat mai bune sau mai calitative. „Este regretabil că vinul de casă pierde teren în fața băuturilor de fabrică precum coniacul, vinul îmbuteliat, votca. Este un păcat că într-o țară vinicolă se pierde tradiția consumului de vin natural, tradițional făcut de gospodari”.
Sub formă de colac sau alte copturi, pâinea este prezentă la mai toate evenimentele tradiţionale moldoveneşti. Nunta nu este o excepţie, dar trebuie să ştii când, cui şi cum să închini colacii. ”Pâinea este sfântă și nu în zadar este prezentă peste tot în cultura noastră, cel mai des în formă de colac.
„Închinatul colacilor la nași” este un semn de respect și recunoștință pentru că au binevoit să le fie părinți spirituali mirilor. Mulți însă nu cunosc faptul că acei colaci se închină acoperiți.
În timpul acestui obicei toate privirile sunt țintite la colaci și se spune din bătrâni că trebuie acoperiți sau împodobiți cu flori și busuioc, ca să nu fie deocheaţi, deoarece, după tradiție, colacii erau copți de gospodina casei, iar dacă un ochi rău se uita la colacii ei, ulterior aceștia nu-i mai ieșeau bine. „Schimbul de colaci” între cuscri simbolizează stabilirea legăturilor de rudenie între cele două familii.
„Colacul miresei”, împodobit cu flori și busuioc aducător de noroc, după tradițiile vechi, apare în momentul când mirele vine după mireasă la casa acesteia.
Colacul era copt de mireasă pentru a demonstra că este o gospodină iscusită, iar la ieșire din casă mireasa împărțea din colac tuturor celor prezenți care gustau din el.
În prezent obiceiul se mai păstrează pe la sate, iar uneori se face și în sala de nuntă. Ce-i drept, s-a cam știrbit din semnificație, mai ales că toți colacii sunt copți pe la brutării și nu de cuscre sau de mireasă”, susţine soroceanca.
În prezent de organizarea nunţilor se ocupă agenţiile, părinţii sau mirii, ajutaţi de rude şi prieteni. Cineva dintre ei are grijă şi de mersul nunţii, veghează ca toate să meargă conform scenariului.
Un personaj deosebit era, pe timpuri, în părţile Făleştiului, îşi aminteşte Tamara Boboc-Coşciug, un fel de „şef al nunţii”. „ Acest personaj se numea Turc. El era îmbrăcat într-o haină frumoasă de culoare roșie și avea grijă ca toate să meargă bine la nuntă, iar toți cei antrenați în organizarea nunți să-și execute responsabilitățile, întrucât nunțile pe atunci nu se făceau la sală.
Se alegea un om din sat, responsabil, serios, care să țină totul la control. De obicei era un bărbat înalt, chipeş, pe care îl vedeai din orice colţ al nunţii”.
