Un mesaj pentru Dragnea! Cred că acest video trebuie ascultat și de cei din parlament !
Românii noştri dragi din diasporă sunt ca şoricelul din povestea ”Ridichea Uriașă”.
Sunt de multe ori forța nevăzută de care este nevoie pentru a orienta țara într-o direcție sau alta.
La ora la care scriu despre ei (noi) sunt în avion.
Mă întorc din Roma cu destinația Iași (unde voi ține o conferință), după trei prezentări de scenă pe care le-am făcut pentru românii din Italia.
Prima prezentare a avut loc la Milano, la invitația românilor de acolo.
Ultimele două au fost la Roma, împreună cu doi prieteni – Eusebiu Burcaş şi Cristian Onețiu, pentru comunitatea de antreprenori din Roma.
Iată câteva fapte pe care le-am învățat în această săptămână:
Fapt:
Sunt în jur de 1.200.000 de români în Italia, după statistici.
Se pare, însă, că în ultimii doi ani a avut loc un exod masiv către Germania, Marea Britanie sau țările nordice, din cauza recesiunii economice din peninsulă.
Astfel, în realitate, s-ar putea ca cifra să fie mai aproape de un milion decât de 1,2 milioane…
De unde știm?
Din poveștile transportatorilor români și ale bancherilor români, care spun că autocarele sunt pline cu români care o iau spre nord, iar banii nu mai pleacă spre România din aceleași locuri.
Fapt:
În același timp, România are nevoie de peste 1 milion de oameni care să muncească în diverse sectoare economice.
Nu știu dacă e același milion, dar nu mă pot abține să nu constat similaritatea cifrelor.
Fapt:
Românii au trimis în țară mai mulți bani decât au făcut-o toți investitorii străini la un loc. Când Eusebiu Burcaș a spus asta pe scenă a stârnit un ropot de aplauze.
Mândria națională s-a redeșteptat pentru câteva secunde.
Fapt:
Când am conferențiat la Milano, pe 22 noiembrie, zeci de români au venit la conferință din regiunile limitrofe marelui oraș, conducând zeci de kilometri pentru a se întoarce apoi către casă, în puterea nopții.
Există interes pentru cunoaștere și creștere personală la românii din diasporă.
Dar, mai există câteva fapte interesante și contradictorii:
Fapt:
Sunt peste 100 de magazine alimentare cu produse tradiționale românești în Roma. De ce?
Pentru că românii vor să mănânce ceva bun din bucătăria românească.
Din păcate, nu știm să ne facem marketing.
Mai puțin de 5% dintre clienții acestor magazine sunt italieni.
Fiind vorba de alimente și de poziționarea acestor magazine, ar trebui că procentul să fie muuuult mai mare!au fost Eusebiu Burcaş şi cu mine.
În rest, toţi românii au vorbit în limba italiană.
Nu ştiu alții cum sunt, dar nu am putut să nu mă întreb cum ar fi fost în România la o adunare similară a maghiarilor….
Cred că răspunsul este evident.
Nu fac aici nici un fel de aluzie. Așa cum arată și numele, îmi curge și sânge maghiar prin vine.
Realitatea este, însă, aceea că anumite popoare sunt mai unite, mai ales când fac parte din diasporă, iar altele sunt mai dezbinate.
Din păcate, mi s-a consolidat convingerea că facem parte din a doua categorie.
De ce?
Să vedem ce explicații dau specialiștii:
Fapt:
În 1937, Constantin Rădulescu Motru a publicat un studiu despre psihologia poporului român.
În ultimii ani, Dorin Bodea și Daniel David au publicat lucrări de referință care confirmă și nuanțează observațiile lui Motru.
Cum sunt românii, de fapt? Sunt colectiviști, adică le place ideea de a fi împreună și de a socializa (poate chiar de a reuși împreună).
Probabil, acesta e și motivul pentru care se descurcă bine în Italia, unde socializarea este o trăsătură culturală distinctă.
Pe de altă parte, românii sunt neîncrezători în oameni, cu excepția familiei din care fac parte.
La ce duc aceste două trăsături contradictorii? După opinia mea, la ipocrizie.
Pe de o parte, ne place să fim printre oameni, pe de altă parte nu avem încredere în ei, decât dacă ne sunt familie.
Mai în glumă mai în serios, descrierea de mai sus se apropie de atitudinea și principiile pe care le vedem descrise prin filmele despre mafia.
Întrebări ne-retorice:
Mă întreb, cu toată seriozitatea, ce se poate face pentru ca românii noștri dragi din diasporă să capete mai multă încredere în conaționalii lor??
Răspunsul cred că se găsește într-o lege psihologică mai puțin cunoscută, pe care eu o numesc principiul expunerii.
Acesta spune că, dacă o anumită persoană este suficient timp în preajma altei persoane, la un moment dat va începe să îl perceapă pe acel om ca fiind valoros și demn de încredere.
Problema este că românii petrec în diasporă prea puțin timp unii cu alții și sunt împrăștiați în sute de zări, fiecare cu asociația lui formată din mai mulți sau mai puțini membri.
